Burnout este “o stare de tensiune extrema si specifica, ce apare datorita stresului ocupational de durata, cu manifestari negative in plan psihologic, psihofiziologic si comportamental” (Greenberg, 1998).
Termenul a aparut in anii ’70 in Statele Unite ale Americii si denumeste o afectiune care consta in epuizarea fizica, emotionala si mentala ca urmare a suprasolictarii profesionale.
I se mai spune si “Sindromul arderii complete”, “Sindromul stresului cronic la locul de munca”, “Sindrom al suprasolicitarii profesionale” sau chiar ”Sindromul epuizarii” se dezvolta incet, insotit de o serie de simptome clinice: oboseala intensa, migrene, dureri, etc. si poate fi usor confundat cu depresia. Acesta apare ca un raspuns la stresul si suprasolicitarea profesionala pe termen lung.
Treptat, persoanele isi epuizeaza total resursele si isi pierd nu numai interesul pentru sarcinile profesionale pe care le au, dar se simt secatuiti, ca si cum resursele personale ar fi complet distruse.
De obicei, burnout evolueaza stadial ca un proces continuu de extenuare fizica, emotionala si mentala desfasurat pe parcursul unei perioade mai indelungate, de luni sau ani. Multe persoane lucreaza conform principiului “Mai repede, mai mult, mai bine” pana la un moment dat, cand pierd controlul.
In primul rand, arata cum lipsa autocontrolului ne afecteaza stilul de viata si ne determina sa nu mai avem comportamente alimentare, habituale, sociale adecvate. Ne afecteaza stima de sine si performantele pe care le-am obtinut cu greu sau dorim sa le obtinem. Mai mult, ne afecteaza nevoile fundamentale ale fiiintei noastre – de la cele fiziologice, care nu ne mai par firesti, la cele de stima de sine, recunoastere sociala, afiliere.
In al doilea rand, burnout-ul ajunge sa ne faca sa interiorizam un stil de viata “burnout”. Evident, nu vom rezista pentru multa vreme asa. Creeaza convingeri si obisnuinte – de la cele mai simple pana la cele mai complexe – care ni se inradacineaza si nu mai constientizam ceea ce este bine pentru noi, acel sentiment de ”well-being” (starea noastra de bine).
In al treilea rand, trebuie sa precizam ca totul se petrece in timp si formeaza un stil de viata nesanatos, care ulterior poate sa necesite resurse mult mai mari de planificare si reorganizare a vietii noastre, pentru ca despre acest lucru vorbim.
Sindromul burnout este explicat prin urmatoarele dimensiuni:
Extenuarea emotionala – irosire a energiei emotionale si perceperea inadecvarii emotiilor proprii cu situatia creata. Este dimensiunea de baza, ce se manifesta printr-un tonus emotional scazut, indiferenta sau suprasaturare emotionala.
Depersonalizarea – se refera la dereglarea relatiilor cu ceilalti. Se poate manifesta fie prin dependenta de cei din jur, fie prin negativism si atitudine cinica.
Reducerea realizarilor personale – se poate manifesta fie prin tendinta de autoapreciere negativa a capacitatilor, realizarilor, succesului profesional, fie prin limitarea propriilor posibilitati, obligatii fata de ceilalti. In consecinta, individul se percepe incompetent profesional si incapabil de a-si atinge scopurile propuse.
Tabloul clinic prezinta urmatoarele aspecte:
– semne si simptome somatice: cefalee continua, tulburari gastro-intestinale, astenie, fatigabilitate
– comportamente neobisnuite pentru subiect: iritabilitate, intoleranta si incapacitate de a intelege sau a fi empatic cu ceilalti, criticism nejustificat, lipsa de incredere, atitudine de superioritate fata de ceilalti
– atitudini defensive: rigiditate, negativism, rezistenta la schimbare, pseudoactivism (subiectul petrece tot mai multe ore la locul de munca, dar realizeaza tot mai putin din ceea ce isi propune fara sa fie pe deplin constient de acest lucru)
Pacientul este incapabil sa isi revina din simptome prin odihna, relaxare sau distractie.
Sindromul burnout are o evolutie stadiala:
stadiul I – caracterizat de neliniste, confuzie si aparitia frustrarii (individul simte ca ceva nu e in regula)
stadiul II – caracterizat prin frustare intensa si nemultumire
stadiul III – caracterizat prin apatie, renuntare si disperare
Predispozitii pentru burnout
Anumite persoane sunt mai predispuse la burnout decat altele. De exemplu, printre angajatii tineri si cei cu educatie avansata exista tendinta de a raporta mai multe cazuri de burnout. De asemenea, anumite studii raporteaza faptul ca femeile prezinta niveluri mai ridicate de epuizare. Pe de alta parte, barbatii prezinta niveluri mai ridicate de depersonalizare si cinism.
Totusi, acesti factori au un rol mai nesemnificativ luand in considerare diferentele de personalitate. Angajatii care au o pozitie externa de control (de exemplu, cei care leaga evenimentele vietii si realizarile de puterea altora sau de sansa si nu de capacitatile si eforturile personale) experimenteaza niveluri mai ridicate de burnout. Incapacitatea de a face fata la situatiile de stres poate spori, de asemenea, posibilitatea de sindrom burnout. Angajatii cu mecanisme defensive sau pasive prezinta tendinte pentru niveluri mai ridicate de burnout decat persoanele care lucreaza prin metode de confruntare. Stima de sine a persoanei joaca, de asemenea, un rol in dezvoltarea sindromului burnout. Persoanele cu niveluri scazute de stima fata de sine sunt mai susceptibile la burnout.
In plus, caracteristicile de personalitate cum ar fi ostilitatea, depresia, vulnerabilitatea, competitivitatea si nevoia excesiva de control sunt legate, de asemenea, de niveluri mai ridicate de burnout.
Mai mult, oamenii difera prin atitudinea fata de locul de munca. Acele persoane care au asteptari mai ridicate de la natura lucrului (de exemplu, percep lucrul ca fiind provocator sau distractiv) sau care se asteapta la succes (de exemplu, finalizarea tuturor sarcinilor sau vindecarea pacientilor) sunt mai predispuse la burnout deoarece prezinta o tendinta de a lucra prea mult. Astfel, devin mai obosite si mai cinice fata de locul de munca, atunci cand asteptarile lor nu sunt atinse. Dimensiunea de epuizare emotionala a sindromului burnout este in acelasi timp puternic legata de rezultatele negative ale individului. Epuizarea, in particular, este asociata cu probleme de sanatate, stare de sanatate redusa si diferite forme de abuz de substante. De asemenea, sindromul burnout poate afecta negativ sanatatea mentala a unei persoane. Astfel de efecte negative includ sentimente de anxietate, depresie si pierderea stimei de sine.
La nivel individual, de obicei, semnele afective la nivelul individual sunt deprimarea, schimbarile de stare, plans, epuizare emotionala, tensiune crescuta sau anxietate. Neajutorarea sau pierderea rostului si sperantei, sentimentul de „blocare”, sentimentul de esec, stima de sine diminuata, sentimentul de vina, idei sinucigase, incapacitatea de concentrare, uitarea si dificultatile in cazul sarcinilor complexe sunt exemple de semne cognitive la acest nivel. Durerile de cap, ameteala, durerile musculare, tulburarile de somn, tulburarile gastro-intestinale sau oboseala cronica sunt caracteristici ale semnelor fizice. Semnele comportamentale pot fi aici hiperactivitatea, consumul ridicat de cofeina, tutun, alcool, droguri, renuntarea la activitatile recreative, reclamatii compulsive sau negare. Pierderea idealismului, resemnarea, dezamagirea sau plictiseala sunt tipice pentru semnele motivationale la nivelul individual.
Maslach et al. (2001) au adaugat faptul ca la nivel individual trebuie sa fim atenti la epuizarea mentala sau emotionala, semnele mentale sau comportamentale (mai mult decat cele fizice) si eficienta redusa. In plus, trebuie avut in vedere faptul ca semnele burnout sunt tot timpul legate de munca si se manifesta la oamenii „normali” care nu au suferit inainte de psihopatologii.
La nivel organizational, sindromul burnout este in primul rand caracterizat prin eficacitate redusa, performanta slaba la locul de munca si productivitate minima. Alte semne pot fi urmatoarele: lipsa de satisfactie la locul de munca este un semn afectiv tipic la nivel organizational. Semnele cognitive pot fi cinismul legat de rolul lucrului si in acelasi timp, si lipsa de incredere in manageri si/sau colegi. Eficacitatea redusa / performanta de lucru redusa / productivitatea si incasari scazute, cresterea concediilor de boala /absenteismul, dependenta excesiva fata de supervizori sau cresterea accidentelor caracterizeaza semnele comportamentale. Semnele motivationale tipice la nivel organizational sunt pierderea motivatiei pentru munca, rezistenta de a merge la lucru sau chiar moralul scazut.
Cauzele aparitiei sindromului burnout
Persoanele care sufera de burnout se simt coplesite de presiunea de la serviciu, aceasta acumulare constanta de stres conduce la pierderea interesului si a motivatiei. Principala cauza a sindromului burnout este senzatia de suprasolicitare profesionala combinata cu subaprecierea eforturilor sale de catre ceilalti.
Fenomenul burnout nu este o afectiune independenta, ci combinatia mai multor factori, fie ca este vorba despre cauze legate de locul de munca, de stilul de viata sau chiar de trasaturi de personalitate.
Cauze legate de locul de munca
– dezechilibru intre viata profesionala si cea personala; persoanele din viata ta au asteptari ridicate de la tine si pun permanent presiune pe tine; somn insuficient, prea putin timp dedicat relaxarii si socializarii; lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional; asumarea unui numar prea mare de responsabilitati, fara ajutor din partea celorlalti; lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional
Cauze legate de stilul de viata
– dezechilibru intre viata profesionala si cea personala; persoanele din viata ta au asteptari ridicate de la tine si pun permanent presiune pe tine; somn insuficient, prea putin timp dedicat relaxarii si socializarii; lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional; asumarea unui numar prea mare de responsabilitati, fara ajutor din partea celorlalti; lipsa unor relatii apropiate, a unor persoane care sa ofere suport emotional
Cauze legate de personalitate
– tendinte perfectioniste, conceptia ca nimic nu este suficient de bine facut; viziune pesimista asupra sinelui si asupra lumii, in general; nevoia permanenta de a detine controlul sau reticenta in a delega sarcinile – personalitate de tip A (high-achiever)
Simptome fizice ale sindromului “burnout”
• senzatia permanenta de oboseala, de vlaguire
• imunitate scazuta, predispozitie ridicata la contactarea de virusi
• dureri de cap, de spate si dureri musculare frecvente
• schimbari ale apetitului si ale obiceiurilor de somn
Simptome emotionale si comportamentale
• lipsa de implicare, dezangajare, abandon
• amortire emotionala
• delasare, neajutorare, senzatia de a fi coplesit
• pierderea motivatiei, a idealurilor si a sperantelor
• daune psihice si emotionale
• poate conduce la senzatia ca viata nu merita traita
• senzatia de esec si lipsa increderii in sine
• abordare negativista si cinica
Cu toate ca deriva din stres, starea de burnout este o afectiune cu totul diferita. A fi stresat inseamna a te confrunta cu prea multa presiune, responsabilitati, sarcini. Cu toate acestea, persoana stresata are in continuare convingerea ca poate face fata situatiei. Oboseala cronica, insa, se caracterizeaza mai ales prin insuficienta: senzatia ca nimic nu este suficient de bun, ca nu se mai poate face nimic, ca orice gest este in zadar.
Stres
• implicare excesiva, consum de energie
• suprasolicitare atat fizica, cat si psihica
• hiperactivitate, senzatia permanenta de urgenta
• stari de anxietate
• supraexcitare emotionala
• reducere accentuata a nivelului energiei
• afecteaza organismul din punct de vedere fizic, ducand, uneori, la moarte prematura
Sindromul Burnout
• lipsa implicarii in activitatile intreprinse, dezangajare, abandon
• blocaj emotional
• epuizare emotionala si retragere din viata sociala
• sentiment de neajutorare si coplesire, stari de depresie
• pierderea motivatiei, a idealurilor si a sperantei
• afecteaza organismul mai ales din punct de vedere psihic si emotional
• depersonalizare si deteriorarea relatiilor interumane, dependenta de persoanele din jur
• scaderea poftei de mancare si tulburari digestive
• poate conduce la senzatia ca viata nu merita traita si ca atare la moarte, prin suicid
Agentia Europeana pentru Securitatea si Sanatatea Muncii avertizeaza ca o parte semnificativa a populatiei sufera de burnout, iar 10% dintre ei ajung sa aiba deteriorari grave ale starii de sanatate, cum ar fi depresia severa sau alte tulburari psihiatrice, boli degenerative, abuz de alcool sau droguri.
Inca din anii ’70 japonezii s-au confruntat cu acest fenomen al “mortii in urma suprasolicitarii de la munca”, pe care l-au numit “karoshi”.
Din pacate si in Romania ultimilor ani s-au inregistrat victime ale “mortii prin epuizare” si fenomenul ia amploare odata ce granita dintre munca intensa si disconfortul psihic ajunge sa fie invizibila sau chiar sa nu mai conteze.
In acest context, psihologii sunt solicitati din ce in ce mai des si activ sa ofere terapii de suport celor aflati in impasul creat de blocarea vietii prin munca.
NOTA. Daca simti ca ai pierdut echilibrul intre viata privata si munca sau ai cunostinte care dau semne ale “burnout”, te rugam sa ceri o programare pe formularul nostru de contact sau sa dai mai departe informatia.