Ciclurile vietii

Conceptul ciclurilor de 7 ani ale vieții umane provine din filozofia antroposofică a lui Rudolf Steiner și este susținut și de alte tradiții spirituale și psihologice. Acest model sugerează că viața umană se desfășoară în etape de câte șapte ani, fiecare având caracteristici distincte de dezvoltare fizică, emoțională și spirituală.

Cele 10 cicluri de 7 ani ale vieții:

1. 0 – 7 ani: Formarea corpului fizic și a siguranței emoționale
   • Dezvoltarea biologică, motorie și senzorială
   • Formarea atașamentului și a încrederii în lume (teoria lui Erikson: încredere vs. neîncredere)
   • Jocul și explorarea sunt esențiale

2. 7 – 14 ani: Dezvoltarea emoțională și a creativității

1. • Consolidarea identității emoționale și a primelor relații sociale
   • Perioada marcată de dezvoltarea sensibilității artistice și a moralității
   • Influența puternică a familiei și a figurilor autoritare

3. 14 – 21 ani: Formarea identității și independenței

1. • Descoperirea sinelui și dezvoltarea personalității
   • Experimentarea emoțiilor intense, primele relații romantice
   • Necesitatea de a găsi un scop și un sens în viață

4. 21 – 28 ani: Explorarea vieții adulte și a vocației

1. • Construirea carierei și asumarea primelor responsabilități majore
   • Căutarea stabilității în relațiile de cuplu
   • Definirea valorilor personale și a viziunii asupra lumii

5. 28 – 35 ani: Criza identității și reevaluarea direcției de viață

1. • Posibilă „criză a sfertului de viață” sau schimbare de carieră
   • Construirea unei familii, dorința de siguranță
   • Dezvoltarea unei perspective mai mature asupra vieții

6. 35 – 42 ani: Confruntarea cu propriile limitări și maturizarea profundă

1. • Reflectarea asupra realizărilor și a eșecurilor
   • Reevaluarea carierei, relațiilor și stilului de viață
   • Apariția unor întrebări existențiale legate de scopul vieții

7. 42 – 49 ani: Transformare și auto-descoperire

1. • Adesea considerată „criza mijlocului vieții”
   • Căutarea unui nou sens și reconfigurarea priorităților
   • Creșterea interesului pentru spiritualitate și dezvoltare interioară

8. 49 – 56 ani: Înțelepciunea și consolidarea echilibrului interior

1. • Acceptarea trecerii timpului și redefinirea scopului vieții
   • O perioadă de mentorat și transmitere a cunoștințelor
   • Adesea apare o dorință de contribuție la comunitate

9. 56 – 63 ani: Eliberarea de constrângerile externe și introspecția

1. • Explorarea unei libertăți noi, odată cu reducerea responsabilităților
   • Conectarea mai profundă cu sine și cu esența interioară
   • Posibilitatea unui nou început, bazat pe experiența acumulata

1. 63 – 70+ ani: Înțelepciunea, acceptarea și pregătirea pentru noua etapă

1. • Intelegerea profunda a ciclurilor vietii
   • Focus pe liniste, spiritualitate si mostenirea lasata celor din jur
   • Acceptarea finalitatii si gasirea pacii interioare

 

“De la 0 la 7 ani:

Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare

De la 7 la 14 ani:

Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.

De la 14 la 21 de ani:

Începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.

De la 21 la 28 de ani:

Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi crearea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie. Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi se finalizeaza legătura cu prima celulă protectoare – familia.

De la 28 la 35 de ani:

Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină, apar si copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concedierea de la serviciu, depresie etc.

De la 35 la 42 de ani:

Totul reîncepe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus. Relația cu societatea, de asemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va creea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.

De la 42 la 49 de ani:

Începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament. Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioadă sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existențiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens, în afara bunurilor materiale?

De la 49 la 56 de ani:

Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, acum are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții.”

Fragment din cartea lui Bernard Werber “Imperiul îngerilor“