Baietelul si floarea

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la început.

Într-o dimineata cand baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor:
– Astazi o sa facem un desen.
„Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
– Asteptati, nu începeti înca! Si a asteptat pana cand i s-a parut ca toti copiii sunt pregatiti.
– Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
”Grozav”, s-a gandit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori frumoase si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru…
Dar profesoara le-a zis copiilor:
– Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
– Acum puteti începe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei, dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei. Era rosie cu o tulpina verde.
Într-o alta zi, cand baietelul intrase în clasa prin usa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
– Astazi o sa facem ceva din argila.
”Grozav”, si-a spus baietelul, caci îi placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
– Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul, caci îi placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
– Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
– Acum puteti începe, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult farfuriile lui decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus niciun cuvant si a transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.
Foarte curand baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, iar foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.
S-a întamplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un alt oras. Baietelul a trebuit sa mearga la alta scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nicio usa prin care sa intre direct din curte în clasa. Trebuia sa urce niste trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea în clasa lui.
În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
– Astazi o sa facem un desen!
„ Grozav”, a zis baietelul si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel, i-a spus:
– Tu nu vrei sa desenezi?
– Ba da! a zis baietelul. „Ce desen facem?”
– Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
– Cum sa-l fac? a întrebat baietelul.
– Cum îti place tie! i-a raspuns ea.
– Sa-l colorez cum vreau eu? a mai întrebat baietelul.
– Cum vrei tu, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
– Nu stiu! zise baietelul. Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde.