Psihologie Clinica

Psihologia clinică este o ramură a psihologiei care se ocupă cu evaluarea, diagnosticul și tratamentul tulburărilor mentale, emoționale și comportamentale. Scopul principal este de a sprijini oamenii în depășirea dificultăților și în îmbunătățirea calității vieții. Psihologii clinicieni lucrează în spitale, clinici, centre de sănătate mintală sau cabinete private. În funcție de scopul evaluării, există mai multe tipuri principale:

1. Evaluarea cognitivă și neuropsihologică – Analizează funcționarea intelectuală și procesele cognitive.

2. Evaluarea afectivă și emoționala – Măsoară dispoziția afectivă, nivelul de stres, anxietatea sau depresia.

3. Evaluarea tulburărilor de personalitate – Identifică trăsăturile de personalitate și tulburările asociate.

4. Evaluarea comportamentală – Analizează comportamentele maladaptative și răspunsurile la stimuli din mediu.

5. Evaluarea psihodiagnostică – Are scopul de a identifica tulburările psihice conform DSM-5 sau ICD-10.

6. Evaluarea proiectivă – Se bazează pe interpretarea răspunsurilor persoanei la stimuli ambigui.

7. Evaluarea dezvoltării – Se utilizează pentru copii și adolescenți pentru a analiza dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială.

8. Evaluarea psihologică în context medical – Se aplică pacienților cu boli cronice (diabet, cancer, epilepsie) pentru a evalua impactul emoțional al bolii și mecanismele de coping.

Aceste evaluări sunt personalizate în funcție de fiecare pacient și sunt esențiale pentru stabilirea unui diagnostic precis și a unui plan terapeutic eficient. Te interesează o evaluare? Contacteaza-ne!

CUM SE DESFASOARA?

In primele sedinte se înregistrează date personale ale pacientului, motivul prezentei in cabinet şi se stabileşte cadrul de lucru, modalitati, durata, frecventa, metode, tehnici folosite. In această fază se clarifica tabloul clinic şi se identifica unii factori etiopatogenetici ipotetici: declanşatori, determinanţi, favorizanţi, predispozanţi şi de menţinere a simptomatologiei. De asemenea, evaluarea se va concentra si pe evaluarea stării de sănătate fizica şi a mecanismelor care le generează/întreţin (factori de sanogeneză):

• evaluarea dezvoltării psihologice
• evaluarea personalității și a mecanismelor de apărare
• evaluare cognitiva și/sau comportamentala
• evaluare neuropsihologica

În faza a doua urmează o investigare detaliată a comportamentului şi funcţiilor psihice, atât ca parte a taboului clinic, cât şi ca parte a mecanismelor etiopatogenetice. Investigarea prin interviu trebuie să fie dublată de o investigare obiectivă prin teste psihologice acolo unde este cazul si este posibil. Se obtin informaţii suplimentare prin reliefarea modului în care tabloul clinic se particularizează în cazul pacientului în cauză (ex. funcţionarea socială, calitatea vieţii). Analiza vizează cele patru niveluri de analiză a subiectului uman: subiectiv-afectiv(emoţional), cognitiv, comportamental şi biologic/fiziologic. Mai precis, se urmăreşte aici evaluarea psihologică detaliată a:

• stării prezente a pacientului şi a modului în care acesta se adaptează la situaţiile concrete;
• problematicii comportamentelor simptomatice;
• situaţiei somatice a pacientului;
• dinamicii şi structurii personalităţii;
• comportamentului interpersonal;
• principiilor morale şi atitudinilor sociale;
• mecanismelor defensive şi de coping precum şi a conflictelor şi dinamicii lor;
• identităţii şi imaginii de sine;
• determinanţilor sociali şi situaţiilor curente de viaţă;
• problemelor de ecologie socială şi familială;
• controlului şi autocontrolului comportamentului şi emoţiilor etc.

Evaluarile psihologice clinice se finalizeaza cu eliberarea unui aviz psihologic care sa ateste starea de sanatate psihica sau, dupa caz, cu un raport de evaluare psihologica.

EVALUAREA NEUROCOGNITIVA IN DEMENTE

Tulburările de memorie, gândire, raționament, dificultățile în îndeplinirea activităților cotidiene, modificarea capacității de comunicare, a dispoziției și comportamentului sunt simptome care necesită, cât mai rapid de la apariție, o evaluare atentă.
Dacă o persoană apropiată devine confuză, agitată sau începe să uite, este foarte important să se adreseze medicului.

• De ce să aflam din timp?
  Simptomele demenței Alzheimer pot fi foarte asemănătoare cu manifestările altor boli precum depresia, afecțiunile tiroidiene, cardiace, infecțiile sau cu efectele interacțiunilor dintre medicamente, ale abuzului de alcool sau deshidratării.
  Cunoașterea cauzei acestor manifestări poate ajuta persoana afectată: să înțeleagă cauza simptomelor, să beneficieze de tratamentul, îngrijirea și susținerea adecvate cauzei simptomelor (spre exemplu medicamente antidepresive dacă este vorba despre o depresie, modificarea tipurilor și dozelor de medicamente dacă este vorba despre efecte adverse ale combinațiilor acestora sau un tratament specific pentru boala Alzheimer sau alte forme de demență, în funcție de caz), să își facă planuri pentru viitor.
  Pe lângă excluderea altor cauze ale tulburărilor de memorie, identificarea tipului de demență este de asemenea foarte important, întrucât tratamentul diferă de la o formă la alta. De exemplu, medicamentele administrate în boala Alzheimer nu sunt eficiente în demența Pick; dimpotrivă, pot chiar să accentueze simptomele.
• Stabilirea diagnosticului
  Nu există în prezent un singur test pe baza căruia să se poată stabili cu certitudine diagnosticul de boală Alzheimer. La acest diagnostic se ajunge în urma unei evaluări sistematice care exclude alte cauze posibile.
• Consultatiile de specialitate
  Diagnosticul poate fi stabilit de cadre medicale din mai multe specialități. Primul pas pe care trebuie să îl faceți este să vă adresați medicului de familie, care, în funcție de situație (vârsta pacientului, simptome), vă va recomanda unuia dintre acești specialiști: neurolog, psihiatru, neuropsiholog sau psiholog clinician, geriatru. Dacă medicul de familie nu vă sugerează o consultație de altă specialitate, este dreptul dumneavoastră să solicitați acest lucru în condițiile în care considerați că vă poate fi de folos.
  Identificarea cauzei simptomelor poate să dureze uneori mai mult timp și să necesite examinarea pacientului de către mai mulți specialiști. Evaluarea neuropsihologică este deosebit de importantă, fiind necesară în diferențierea modificărilor cognitive asociate îmbătrânirii normale sau determinate de unele tipuri de demență.
• În ce constă evaluarea persoanei cu tulburări de memorie

– Istoricul medical al pacientului și al familiei acestuia
– Examinarea stării mintale a pacientului
– Examenul fizic
– Testele de laborator
– Examinarea psihiatrică și psihologică

• Lucruri pe care este necesar să le aveți la dumneavoastră în momentul prezentării:
  – documente medicale ale pacientului (bilete de ieșire din spital, rezultatele analizelor efectuate recent, inclusiv radiografii sau tomografii, carnetul de sănătate, scrisori medicale de recomandare)
  – lista medicamentelor pe care le ia în prezent pacientul (atât cele prescrise de medic, cât și cele administrate din proprie inițiativă)
  ochelarii de vedere (dacă este cazul) sunt necesari pentru efectuarea testelor care implică cititul sau scrisul.
• Rolul familiei
  În unele cazuri, persoana cu tulburări de memorie se va prezenta singură la medic. Alteori, va fi necesar ca membrii de familie sau persoanele apropiate să se implice în mod deosebit în pregătirea detaliilor legate de consultație. Ce puteți face: stabiliți o programare la medic pentru persoana respectivă; cereți-i acordul să o însoțiți la examinarea medicală, ajutați-o să ajungă la policlinică/cabinetul medical, ajutați-o să facă pregătirile pentru prima consultație întrucat situația în care respectiva persoană se află poate fi pentru ea o importantă cauză de distres, oferiți-i sprijin afectiv, aveți răbdare, este posibil ca stabilirea unui diagnostic să dureze mai mult timp.
• Daca diagnosticul este boala Alzheimer, acestea sunt cateva dintre întrebările pe care le puteți adresa medicului:
  Ce înseamnă acest diagnostic?
  La ce ne putem aștepta în timp?
  Ce îngrijiri vor fi necesare, atât în prezent cât și în viitor?
  Ce tratamente există pentru această boala? Care sunt riscurile și beneficiile?